Azi de dimineata descopar textul de mai jos distribuit pe reteaua Facebook. Mi-a placut felul in care sunt prezentate emotiile in fiecare ipostaza, asa ca am ales sa il distribui in acest articol. 

Undeva exista o femeie de 30 de ani, fara copii. Oamenii o intreaba: ”inca nu ai copii?” Raspunsul ei variaza de la o zi la alta, dar implica mai mereu un zambet fortat. ”Nu, inca nu”, spune zambind, in incercarea de a-si atenua frustrarea. ”Nu mai sta pe ganduri, ceasul biologic a-nceput sa ticaie”, ii spune cel ce se crede intelept. Femeia continua sa zambeasca. Cand ramane singura, plange. Plange pentru ca nu isi doreste copii. Plange pentru ca societatea nu vede cu ochi buni femeile ce nu isi doresc copii. Plange pentru ca foarte multa persoane considera ca singurul scop in viata al femeii este sa devina mama. Plange pentru ca e insarcinata si a avortat deja de 4 ori. Plange pentru ca si-a dorit un copil din prima noapte de casatorie, acum 5 ani. Plange pentru ca are un sot a carui fosta sotie i-a daruit deja copii. Plange pentru ca vrea sa incerce cu disperare fertilizarea in vitro, dar nu-si permite. Plange pentru ca tratamentul pe care il face nu ii permite sa ramana insarcinata. Plange pentru ca aceasta problema genereaza discutii in casnicia ei. Plange pentru ca doctorul i-a spus ca e totul in regula, dar stie, de fapt, ca ea este problema. Plange pentru ca sotul ei e cuprins de sentimente de vinovatie ce nu il lasa sa traiasca. Plange pentru ca una dintre surorile ei nici macar nu isi dorea copii. Plange pentru ca prietena ei cea mai buna este insarcinata. Plange pentru ca mama ei continua sa o intrebe: ”Ce mai astepti?” Plange pentru ca socrii ei vor sa devina bunici. Plange pentru ca vecinul lor are gemeni si se poarta foarte urat cu ei. Plange pentru ca este o matusa nemaipomenita. Plange pentru ca a ales deja numele. Plange pentru ca in casa ei are o camera goala. Plange pentru ca are un gol in corp. Plange pentru ca are foarte multe de oferit. Plange pentru ca ar fi o mama extraordinara, dar, din pacate, nu e.

Undeva exista o alta femeie de 34 ani, cu cinci copii. Lumea spune: ”Cinci? Sper ca te opresti aici!”, si-apoi incepe sa rada, pentru ca astfel de comentarii par amuzante. si femeia rade, dar nu cu-adevarat. Schimba subiectul, asa cum face mereu, si ignora lipsa de respect. A doua zi, cand e singura, plange… Plange pentru ca e insarcinata din nou si trebuie sa isi ascunda bucuria. Plange pentru ca si-a dorit dintotdeauna o familie numeroasa si nu intelege de ce acest lucru ii deranjeaza pe ceilalti. Plange pentru ca nu are frati si s-a simtit mereu singura cand era mica. Plange pentru ca bunica ei a avut 12 copii si si-ar dori sa fie ca ea. Plange pentru ca nu isi imagineaza o viata fara copiii sai, dar lumea vede asta ca pe-o pedeapsa. Plange pentru ca nu vrea sa fie compatimita. Plange pentru ca lumea crede ca este ceea ce nu si-ar fi dorit. Plange pentru ca in ochii celorlalti este o iresponsabila. Plange pentru au impresia ca nu are niciun cuvant de spus. Plange pentru ca se simte neinteleasa. Plange pentru a obosit sa-si apere deciziile personale. Plange pentru ca ea si sotul ei sunt in stare sa aiba grija de familia lor, dar acest lucru pare sa nu ii intereseze pe ceilalti. Plange pentru s-a saturat de toate comentariile ”amuzante”. Plange pentru ca uneori se indoieste de sine si se-ntreaba daca nu cumva ar fi fost mai bine sa faca doar doi copii. Plange pentru ca ceilalti se grabesc sa critice, dar nimeni nu-si ofera niciodata ajutorul. Plange pentru ca lumea este nesimtita. Plange pentru ca oamenii isi baga nasul in viata ei personala. Plange pentru ca isi doreste doar sa traiasca in pace.

In alta parte exista o femeie de 40 ani cu un singur copil. Lumea ii spune: ”Numai unul? Nu l-ai mai vrut pe-al doilea?” ”Sunt fericita cu unul”, raspunde calm, un raspuns pe care l-a dat de mult mai multe ori decat si-ar fi dorit. Destul de credibil. Nimeni nu ar putea sa isi imagineze ca atunci cand ramane singura, femeia plange. Plange pentru ca sarcina ei a fost un miracol. Plange pentru ca fiul ei ii cere mereu o surioara sau un fratior. Plange pentru ca si-a dorit dintotdeauna cel putin trei copii. Plange pentru ca a doua sarcina a fost intrerupta ca sa-i salveze ei viata. Plange pentru ca medicul ei spune ca e in categoria celor ”cu risc ridicat”. Plange pentru ca se chinuie sa creasca copilul pe care il are deja. Plange pentru ca sotul ei nici nu vrea sa auda de al doilea copil. Plange pentru ca sotul ei a murit, iar ea nu si-a gasit inca iubirea. Plange pentru ca familia ei crede ca unul este de-ajuns. Plange pentru ca a ajuns in varful carierei sale profesionale si nu poate renunta. Plange pentru ca se simte egoista. Plange pentru ca nu a pierdut inca greutatea acumulata inaintea sarcinii. Plange pentru ca a suferit o puternica depresie postpartum. Plange pentru ca nu vrea sa treaca din nou prin asta. Plange pentru ca este bolnava, iar sarcina i-ar agrava starea de sanatate. Plange pentru ca a fost nevoita sa faca histeroctomie dupa prima nastere. Plange pentru ca isi doreste un alt copil, dar nu poate sa-l aiba.

Aceste femei sunt peste tot. Sunt vecinele, prietenele, surorile, colegele noastre. Nu sunt obligate sa asculte opiniile noastre sau sa urmeze sfaturile noastre. Uterul e al lor. Sa respectam acest lucru.

Sursa: Carpe Diem – Cogli l’attimo

Traducere: Naty Dănilă Popescu

Imaginea: Anna Parini