Cand bebelusii si copiii mici inca isi proceseaza experientele timpurii, efectele se pot vedea asupra starii fizice si emotionale ale lor. Nasterea si experientele timpurii pot avea un impact urias.

Uneori, micutii ne vor arata exact ce s-a intamplat in timpul nasterii lor prin toata paleta de mijloace de comunicare (gestica, mimica, suntete, gangureli, cuvinte). Uneori observam la ei repetitii de miscari, de comportamente, ca si cum ar incearca sa dea sens, ca si cum se straduiesc sa exprime ceva. De multe ori, mesajele raman greu de descifrat. Asa ca, o parte din atentia lor, din energia lor de evolutie va fi mereu concentrata acolo – pe lucrul pe care nimeni nu poate pune cu adevarat degetul, incercand sa descopere ce s-a intamplat.

Cum iti poti da seama daca bebelusul sau copilul tau inca proceseaza experientele timpurii (prenatal -nastere- primii 2 ani)?

Prin intermediul miscarilor

Un mod in care atat bebelusii, cat si copiii mici ne arata este prin miscare, cum ar fi impingerea cu picioarele si arcuirea in acelasi timp. Sau ati putea vedea o miscare repetitiva a unui brat sau a unui picior. Sau repeta o anumita pozitie care reflecta modul in care a fost pozitionat in pantecul vostru. Uneori, bebelusii care au avut cordonul ombilical in jurul gatului isi vor pune in mod constant articole in jurul capului sau gatului. Daca vedeti oricare dintre aceste semne, inseamna ca miscarile particulare ale experientei lor inca se exprima in corpurile lor. In cazul arcuirii, se poate simti ca si cum inca mai cauta ceva sau un impuls care nu a fost satisfacut. Observ aceste miscari cu mare atentie in terapiile pe care le desfasor cu bebelusii si copiii mici. Atunci cand exista cadrul de vindecare, cand se simti vazuti, ascultati, acceptati, isi pot exprima povestea si pot elibera din emotiile coplesitoare. 

Atunci cand vezi un plans prelungit

Bebelusii si unii copii care proceseaza experientele timpurii, au sesiuni de plans prelungit (si colici – p.s. promit sa scriu un articol si despre acestea) atunci cand toate nevoile lui imediate sunt satisfacute. Daca observati acest lucru in prezent, ganditi-va la modul in care reactionati atunci cand copilul plange. Faceti ceva pentru a-l/o „linisti”, cum ar fi: sa ii oferiti suzeta sau sa il/o alaptati pentru confort? Daca nu ai face asta, copilul tau ar continua sa planga? Sau, a existat o perioada in trecut, poate inainte ca unele rutine sau obiceiuri sa se dezvolte, cand ai vazut plansul dincolo de nevoi? Procesarea experientei nasterii nu este singurul motiv pentru plansul prelungit, dar este foarte, foarte frecvent! Daca vezi asta, inseamna ca ei isi impartasesc experienta coplesitoare, eliberand emotiile si aratand prin gestica si mimica anumite detalii importante.

Prin comportamente si actiuni

„Comportamentele sunt limbajul traumei. Copii iti vor arata ca sunt intr-o stare de stres, inainte de a-ti spune.” (Mirece Keels) Este posibil sa vedeti, de asemenea, anumite modele de comportament care par intense sau care par sa ramana si sa nu se rezolve dincolo de o „faza”. Unele tendinte pe care le-am vazut/ despre unele am citit, includ: a deveni foarte exigent sau dornic de a controla, nimic nu este in regula, tragerea de par ca o modalitate de a interactiona, dificultate suplimentara cu tranzitiile, anxietate intensa de separare, temeri ciudate sau intense sau plans constant in timpul unei anumite activitati, cum ar fi scutecul schimbare sau baie. Acestea indica fie „amprente” – moduri in care copilul dumneavoastra a invatat sa interactioneze cu oamenii si mediul – sau amintiri care sunt declansate.

Cand exista dificultati de relationare

In ceea ce priveste relatia cu copilul tau, experientele nerezolvate pot fi nebuloase, ca si cum s-ar intampla ceva, dar nu stii sigur de ce. Sau poate in relatia cu bebelusul/copilul tau pare sa existe o deconectare, sau dificultati de a crea o conexiune. Foarte des, exista sentimentul ca ceva nu functioneaza, pentru copil si parinti, dar nu reusesti sa gasesti cauza. Uneori, parintii presupun ca tensiunea din relatie este datorata diferentelor de personalitate, dar constat ca de obicei este mult mai mult.

Am descoperit ca toti bebelusii si copiii incearca sa-si proceseze nasterea mai devreme sau mai tarziu, intr-un fel. Chiar si „micutul” din interiorul adultului poate manifesta aceste simptome descrise mai sus (despre aceasta tema poti citi aici).

Asa ca, daca simtit instinctiv ca bebelusul/ copilul tau inca proceseaza experientele timpurii sau tu ai amintiri despre nastere care revin in mod repetat, te invit sa imi povestesti despre ceea ce ai observat, scriindu-mi un mesaj.