Continui seria de 4 articole despre participarea la Conferinta pe tema maternologiei din Romania, intitulata – Conferinta de Sanatate Perinatala – Perspective Psihologice, Sociale si Medicale, organizata de Asociatia Franco-Romana “BébéBienvenu”- Pentru o noua nastere, cu ultimul articol. Programul il gasiti aici.

Despre prezentarile din ziua 1 & 2 am scris aici: Partea 1 & Partea 2 & Partea 3

Sesiunile 7, 8 si 9 din a doua zi, partea IV

1. Keynote speaker Lector univ dr. Carmen Mikulovic – Aspecte psihologice ale doliului perinatal 

• Moartea perinatala se intampla la 1% din sarcinile care nu au avut factori de risc si include moartea fatului in uter, la nastere sau imediat dupa nastere. Acest eveniment afecteaza mama care este predispusa la anxietate si depresie. 
• Starile pe care o mama le poate simti sunt: stari depresive, anxietate, iritabilitate, tulburari de somn si alimentatie, grija fata de copilul mort, tristete, confuzie, furie (soarta, partener, personalul medical, divinitate), vinovatie, frustrare, insingurare, panica, oboseala, frica ca nu pot gestiona viata, nevoia de a se conecta cu persioane care au traiat aceeasi experienta, gelozie, dorinta de a ramane insarcinata imediat sau deloc. Nota personala: puteti citi mai multe si in articolul Aspecte psihologice ale doliului prenatal si perinatal.
• Si tatii sunt afectati desi mai putin intens ca anxietate sau depresie, dar mai vulnerabili la consumul de alcool. 
• Riscul de depresie si de tulburare post-traumatica este mai predominant in urmatoarea sarcina, mai ales daca aceasta survine la scurt timp. De aceea specialistii recomanda minim 12 luni intre deces si urmatoarea sarcina. 
• Majoritatea femeilor care experimenteaza moartea perinatala nu primesc o evaluare psihologica si un ajutor adecvat, deoarece doctorii, in general, se orienteaza dupa starea de sanatate a femeii. in Romania nu exista un protocol pentru astfel de cazuri. 
• Mamele trebuie lasate sa isi exprime emotiile pe care le simt, ca mai apoi sa constientizeze durerea si pierderea copilului si sa gaseasca modalitatile de a gestiona aceasta experienta. 
• Idei din studiile prezentate: a) Mamele trebuiesc monitorizate pe termen lung b) Cu cat se intervine mai repede cu atat simptomele sunt diminuate c) Vulnerabilitatea la depresie si anxietate in urma unei morti perinatale este corelata cu timpul care a trecut de la moarte.

2. Psh. Cristina Schmidt – Dificultati in primul an al rolului de mama. Umbre ale povestilor din trecutul familiei

• Un copil vine cu o poveste, o poveste a familiei restranse si cu o poveste a familiei largi.
• Psihogenealogia studiaza influentele pe care lantul transgenerational il are asupra individului. Aceste influente se manifesta prin: sindromul aniversarii (ex.repetitii de date de nastere, varste), Copil substitut, Doliu nefinalizat, Secrete de familie, Evenimente Socio-Istorice, Abuz de orice fel 
• Au fost exemple de povesti de familie pe care d-na psiholog le-a prezentat. Nota personala: pe tematica conferintei, recomand cartile Copilul si arborele genealogic si Corpul copilului ne vorbeste.

3. Psh. Olga Gouni – Interpersonal & Intrapersonal Communication Within the Broader Maternal Environment Context: The impact of transgenerational pre/perinatal trauma

• Mediul prenatal, perinatal si postnatal ne influenteaza devenirea si existenta. Interactiunea dintre mediu si fiinta umana este in stransa legatura cu Imaginea de sine (self-concept) = o reflectare a perceptiilor personale despre cum sunt vazut de ceilalti. 
• Imaginea de sine este un produs si o reflectare a vietii sociale. Identitatea este personala, adoptata, relationala, comuna. 
• A urmat un studiu de caz despre cum este influentata imaginea de sine a unei gravide de imaginea pe care mama ei a avut-o in perioada perintala.  Sentimentele mamei in perioada perinatala: neacceptare, durere, fara blandete, fara a comunica cu Kate, depresie, victimizare, s.a.. Imaginea de sine a lui Kate: Sunt o sursa de teroare. Sunt un terorist. Distrug prin faptul ca exist. Relatia lui Kate cu lumea: lumea este invaziva, dezinteres fata de lume. Relatia cu imaginea de mama: nu doreste sa fie mama, va controla acest aspect – repetitia traumei.

4. Psh. dr. Camelia Chețu – Interventia psihologica de optimizare a atasamentului prenatal la gravidele cu diagnostic de avort spontan

• Avortul este cea mai des intalnita complicatie in sarcina.
• Stabilirea relatiei dintre psiholog si pacient (you-us-me), povestea pacientei despre sarcina/sarcinile anterioare, avort, starea post-avort, sarcina curenta, atasamentul prenatal
• A lucra cu teama unei noi pierderi si cu durerea pierderii anterioare
• Explorarea sintagmelor: a fi insarcinata, a fi mama, a avea un copil. Dorinta de a fi insarcinata nu inseamna ca astepti sa ai un copil sau sa fii mama. 
• Mircochimerismul feto-maternal (nota personala: puteti citi mai multe aici). „30-50% dintre femeile sanatoase prezinta celule fetale detectabile in circulatie, la zeci de ani de la nastere, evidentiabile prin tehnici PCR.”
• Evaluarea interferentei dintre sarcina anterioara terminata prin avort si sarcina curenta. 
• Minimizarea interferentei dintre trecut si viitor: diferentierea dintre fatul avortat si fatul actual: Este un copil nou! Noul copil are nevoie de tine acum!

5. As.med. Georgeta Sultana – Stimularea psihomotorie a nou–nascutului si copilului mic prin Metoda Sultana 

• Metoda Sultana este o metoda de ingrijire si de terapie a nou-nascutului prin gimnastica, masaj si hidroterapie.  
• Programul de acomodare cu apa de la Clubul Micilor Campioni se adreseaza femeilor insarcinate si viitorilor parinti cu obiectivul de crearea conexiuni cu fatul/nou nascutul si facilitarea usoara a trecerii de la mediul din pantec la noua viata. 
• Metoda asigura accelerarea evolutiei dinamicii bio-psiho-somatice a nou nascutului, aduce beneficii pentru dezvoltarea flexibilitatii muschilor si incheieturilor si a inteligentei emotionale.
• Metoda Sultana este folosita cu rezultate foarte bune si in probleme medicale: prematuritate, risc neuro-motor, greutate mica la nastere, deformari ale cutiei craniene, sindrom Down, hernie ombilicala s.a. 

6. Lector univ. dr. Aurora Martin – Mutilari genitale – efecte pe termen scurt si pe termen lung. Provocari in acordarea asistentei medicale la nastere

• Mutilarile genitale sunt proceduri care implica indepartarea totala sau partiala a partilor genitale exterioare sau ranirea organelor genitale feminine din motive culturale sau non-terapeutice.
• Exista mai multe tipuri de mutilari. (Puteti studia mai multe despre acest subiect aici)
• De ce sunt facute? Control sexual, prezervarea virginitatii si a onoarei familiei, diminuarea dorintei sexuale a femeilor, igiena/curatenie (femeile care nu sunt mutilate nu au voie sa manipuleze apa sau mancarea).
• Riscuri: medicale (sangerare masiva, infectii urinare cronice, infectii pelviene, complicatii in sarcina, disfunctii sexuale, infertilitate si chiar moarte), psihologice (amintiri traumatizante, depresie, anxietate cronica, tulburare de stres post-traumatic)
• Este o procedura care se practica in Africa Centrala si de Vest, SE Asiei si in Orientul Mijlociu. Aproape 200 milioane de fete din Africa au fost mutilate genital. 4-5 milioane de proceduri din aceasta categorie se executa anual pe mapamond. 

7. Dr. Ramona Gheorghe – Tulburarile de alimentatie la copilul mic

• Aprox. 25-45% dintre copiii mici au probleme de alimentatie, dureri abdominale, greata, refuza mancarea. Multe probleme dispar dupa varsta de 2 ani. 
• Tulburarile de alimentatie se manifesta ca un esec persistent de a satisface nevoile corespunzatoare de  nutrienti si/sau energie asociate cu una sau mai multe din urmatoarele simptome: pierdere in greutate semnificativa, deficienta nutritionala semnificativa, dependenta de hranire enterica sau de suplimente nutritionale orale, interferenta cu functionarea psihosociala. 
• Suportul pe care familiile, care au un copil cu tulburari de alimentatie, ar trebui sa il primeasca este unul complex: medical- pediatru, social si material, medical- psihiatru (in perioada post-partum).
• Relatia dintre mama si copil este unul din factorii cei mai importanti pentru preventia acestui tip de tulburare. Lipsa unui atasament sigur determina schimbari in comportamentul de alimentare al copilului.

8. Prof. univ. dr. Ramona Mihaila – Maternitatea ca si construct social si istoric in scrierile secolului XIX

• Nota personala: Din pacate am pierdut aceasta prezentare. Daca reusesc sa obtin prezentarea, voi face o scurta sinteza. Multumesc de intelegere. 

9. Keynote Prof. dr. Sven Hildebrandt – Moase si medici ca primii pedagogi ai copilului

• Ceea ce experimenteaza un copil in sarcina, la nastere si imediat dupa influenteaza competentele sale psihosociale pe intreaga viata. Doctorii si moasele pot contribui in mod semnificativ la facilitarea si securizarea unui mediu propice. 
• Tipul de nastere influenteaza materialul genetic (genomul) nu doar a copilului ci si a generatiilor viitoare. Cu acest tip de studiu putem sa explicam pentru prima oara de ce copiii care s-au nascut prin cezariana sufera mai mult de boli autoimune (ex. diabet de tip I).
• Studiul „Constance Study of Violance” care incearca sa demonstreze schimbari ale ADN-ului la copiii ai caror mame au experimentat violenta in timpul sarcinii. Au cercetat axa HPA, Hipofiza- Pineala- Suprarenala, responsabila cu dereglarile psiho-emotionale. Rezultatele au fost surprinzatoare: nu s-a gasit nicio modificare epigenetica la mama si la copil, indiferent de gradul abuzului. In schimb, nivelul de stres schimba genomul copilului si ii influenteaza comportamentul socio-psihologic pe parcursul vietii, generatiilor viitoare si intreaga societate. 
• Calitatea ingrijirii femeii insarcinate, calitatea serviciilor obstretice la nastere si imediat dupa aceea au impact asupra societatii si asupra generatiilor viitoare. De aceea copilul trebuie tratat cu demnitate. 
• De-a lungul istoriei copilul a fost vazut ca un bun de vanzare, ca o fiinta care „nu isi mai aminteste nimic”, ca o fiinta sociala. O data cu evolutia Psihologiei Prenatale si medicina Obstretica-Ginecologica trebuie sa se schimbe. Aceasta a devenit foarte medicalizata, cu o gramada de interventii. Medicina trebuie sa fie ghidata de atasament. 
• Atasamentul mamei si stabilitatea atasamentului ei cu copilul este cel mai important factor la nastere. Femeia are nevoie de un cadru de atasament stabil. O femeie care are o relatie stabila cu ea insasi va avea o nastere mai buna si mai sigura. Cu cat atasamentul fata de copilul ei este de la inceput una profunda, cu atat nasterea va fi mai sigura. 
• Cand partenerul este implicat in sarcina ajutand fizic, sustinand in mod prietenesc si incurajator, cu atat nasterea se va desfasura cursiv. 
• Moasa are o influenta importanta in comportamentul de atasament. Conexiunea puternica si stabila intre moasa, gravida si sistemul medical unde naste, va avea un impact puternic in siguranta nasterii. 
• Daca doctorii s-ar implica doar cand apar complicatii sau urgente pentru a sustine si a ajuta, nasterea ar fi mai sigura, in comparatie cu situatia actuala cand ei intervin mult la nastere. 
• Nasterea unui copil nu este un eveniment doar al familiei, ci al intregii societati. 
• Exemple care  influenteaza in mod pozitiv:
  • Conditii optime pentru sarcina de la inceputul acesteia
  • Protejarea gravidei de abuz si stres pentru a putea construi un atasament sigur si sanatos
  • Stabilirea unui sistem de ingrijire individuala pentru femeia insarcinata prin clase prenatale (obstretica bazata pe relatie)
  • Renuntarea consecventa a interventiilor medicale care nu sunt necesare (inducerea nasterii, medicatie pentru durere, indicarea nasterii prin cezariana)
  • O orientare blanda si justificata in sarcina
  • O conduita empatica in ceea ce priveste copilul (mai ales daca sunt nasteri critice)
  • Obstretica se axeaza pe dezvoltarea unei relatii armonioase si profunde si raspunde in mod individual nevoii mamei si a copilului. Verificam daca procedurile medicale sunt in totala siguranta din perspectiva medicala. A lucra cu mama si copilul cu empatie, tinand cont de atasament si intr-un mod stabil. 
• Obstetrics/ midwifery is nothing but love and model. 

10. Psh. Frieder Pfrommer – Pregatirea pentru nastere a viitorilor tati

• Dezvoltarea atasamentului prenatal pentru tati prin atingerea tandra a partenerei, vocea si un limbaj simplu si benevol adresat fatului.
• Exercitii pentru a consolida reactiile sistemului nervos parasimpatic in pregatirea pentru nastere: respiratia abdominala, impamantarea, concentrarea pe reactiile, emotiile din corp, masajul propriu
• Granitele generationale, gasirea rolului de tata, gestionarea trecerii de la 2 la 3, echilibrarea nevoilor specifice fiecaruia, revenirea la viata sexuala, echilibrare relatiilor sociale.
• Psihoeducatia cu privire la nastere si la plansul copilului (plans de nevoie, plansul amintire, plansul ca rezonanta la emotiile parintilor, plansul ca protest)

11. Psh. Nese Karabekir – The role of Birth Psychotherapist in labour  

•  Foloseste Psihodrama in rolul ei de psihoterapeut in perioada prenatala (Curs de educare „Nasterea fara regret” si 10 sesiuni individuale), la nastere (folosirea rolurilor, suport pentru mama, tata, cadrele medicale, familia extinsa, ajutor in dezvoltarea atasamentului sanatos, relatia cu placenta, s.a.) si post-natal (suport dupa nastere, in timpul spitalizarii, la intoarcerea acasa si in postpartum).
• Programul Nastere fara regret este compus din
  • 18 ore de educatie pentru cuplu
  • Echipa de nastere: obstetrician & moasa & psihoterapeut 
  • Suport continuu unu-la-unu
  • Cezariana prietenoasa daca e cazul
  • Contact „skin-to-skin” nelimitat
  • Fara regrete pentru toti participantii la nastere
• 4R (respect pentru mama, respect pentru copil, respect pentru nastere, respect pentru echipa de nastere)

12. dr. Hakan Coker – Birth with no regrets – Birth Team

• Rata de nasteri prin cezariana in Turcia este de 54.9%
• Psihoterapie este si pentru echipa medicala
• 3 sedinte de verificare a depresiei postpartum (1 saptamana, 1-3-6 luni)
• La clinica lor intre 2010-2019 – 12-15% rata cezarienelor, epidurala 5%, episiotomie 8%, clampare tarzie a cordonului ombilical  95%, mortalitate 0%, depresie post-partum 0%, inducerea nasterii (dupa 42 sapt.) 10%.

Si uite asa finalizez cele 4 articole despre aceasta conferinta care a deschis ochii, inimile si spatiul de interactiune intre specialisti, parinti, studenti si alte persoane interesate de acest domeniu. Ne-a priit, mai vrem! 🙂