In articolul precedent (Apectele psihologice ale doliului prenatal si perinatal) am scris despre tipurile de experiente de doliului si ce aspecte psiho-emotionale sunt traite de catre parinti.  In continuarea acestuia voi enumera strategiile psihologice pe care parintii le folosesc pentru a depasi experienta traumatizanta. 

1. Gasesc sensul mai profund al acestei experiente
Atunci cand parintii au credinte intr-o autoritate morala religioasa sau spirituala, pot gasi confortul de a trece mai usor prin experienta, deoarece aceasta este un semn de la Divinitate. In functie de religie sau de orientarea spirituala, acest semn poate fi vazut ca o pedeapsa, ca o recompensa sau ca o forma inevitabila si naturala in desfasurarea Vietii. Se poate intampla ca trauma sa ii duca catre a se departa de la Divinitate sau de la „Lumea Iubitoare” in cautarea de sensuri mai profunde si apoi o reconciliere cu acestia. 

2. Mentin legatura cu copilul pierdut
Fata de situatiile in care suferim in urma mortii unei persoane cunoascute, in acest tip de doliu este recomandata continuarea legaturii cu copilul pierdut in echilibru cu redescoperirea realitatii exterioare. Aceasta legatura cu copilul pierdut se poate continua prin realizarea de ritualuri, simboluri, a crea un loc in casa, de reamintire a copilului, pastrarea amintirii lui vii in cadrul familiei. Aceste acte de prezenta a copilului pot sa ajute pe termen lung la acceptarea absentei lui fizice. Deisgur, sunt incurajate aceste acte de prezenta care nu blocheaza conexiunea cu exteriorul ci se realizeaza in echilibru cu dezvoltarea relatiilor cu ceilalti si lumea exterioara.
In cazurile de experiente de doliu de tip stigmatizant (avort voit, intreruperea sarcinii din cauza unei boli genetice a copilului sau in cazul bebelusului dat in adoptie imediata), in care presiunea externa sau interna nu a fost puternica, este recomandat ca bebelusul sa fie reamintit, onorat. Chiar si in cazurile de infertilitate, atunci cand nu a existat efectiv un copil, imaginea creata in mintea parintilor poate fi rememorata si jelita, daca este cazul. 

3. Dezvolta atasamente sigure
Abilitatea de a dezvolta pe termen lung relatii stabile, in care sa existe un echilibru intre a te bucura de intimitate si a tolera separarea, este una din strategiile de succes pentru a trece peste traume. Atunci cand parintii pierd un copil, atasamentele sigure sunt surse de a regasi drumul, directia si stabilitatea in propria viata. Aceste relatii stabile cu ceilalti diminueaza din durerea traita si creeaza o baza stabila pentru viitor. In cadrul acestei categorii intra relatiile stabilite in grupurile de suport psihologic.

4. Isi dau seama de beneficii
Atunci cand se integreaza suferinta se trece peste etapa de vindecare catre creatie. Parintii pot experiemta un nou sens al vietii in care un nivel mare de vulnerabilitate este echilibrat cu un o crestere a puterii interioare („Daca am supravietuit acestei traume, pot sa trec peste orice va veni”). Exista credinta ca poti trece mai usor pentru durere pentru ca viata iti va pregati eveniemnte placute in viitor. Se reactiveaza recunostiinta pentru ceea ce exista in viata parintilor, cum ar fi copii existenti, proiectele profesionale, s.a., precum si compasiunea pentru parintii care au trecut si ei prin acest gen de experiente. Sunt , de asemenea, cunoscute cazurile de parinti care s-au implicat in activitati de ajutorare in cazutile de trauma in urma pierderii copilului.  Este de mare ajutor ca parintii sa vada un rezultat pozitiv in urma acestei suferinte, considerand astfel ca, moartea copilului i-a invatat o forma mai profunda a iubirii.

5. Traiesc emotii pozitive 
Abilitatea de a mentine emotii pozitive legate de increderea in ei insisi si in viata in general este un aspect important in depasirea suferintei. Exemple: demonstreaza recunostiinta, apreciaza evenimentele pozitive, identifica realizarile si punctele forte ale lui si a celorlalte persoane. Este foarte incurajator ca in momente de durere, sa existe un scurt moment de amuzament (de exemplu, o situatie din sarcina care i-a facut sa se amuze atunci, prezinta aproape acelasi grad de amuzament). Pentru cei al caror nivel de suferinta sau de vinovatie este diminuat rapid, este reconfortant sa stie ca este normal si ca nu trebuie sa se simta prost atunci cand au momente de fericire.  

6. Au control activ asupra vietii
Parintii care aveau, inainte de eveniment, experiente de auto-control, eficienta si o orientare activa catre lume, reusesc sa gestioneze mai bine situatiile traumatizante si au o senzatie de neajutorare diminuata. O atitudine pasiva, submisiva la evenimente traumatizante va conduce la emotii de victimizare si de neajutorare, care sunt bazele dezvoltarii starilor depresive.  

Daca vrei sa faci parte dintr-un grup online de sustinere a parintilor care au trecut prin experiente de doliu pre/perinatal, te invit sa imi scrii.

Sursa imaginii: KASIA BOGDAŃSKA